“Cimitirele-s pline de
oameni de neînlocuit”
Morbid motto, dar…
…Într-o societate de consum nu-i de mirare că oamenii devin
bunuri pe care ni le însușim având profundul sentiment că, de fiecare dată, plătim
un preț. Pe care apoi îl calculăm în costuri de utilizare, iar mai târziu, când
bunul deja achitat își pierde eficiența, îl casăm sau îl vindem SH.
„Consumatorul gândește marginal”, ne învață economiștii…
Așadar, orice om are o utilitate marginală pentru ceilalți oameni
care-l consuma. Cu alte cuvinte, ești bun o perioadă, după care satisfacția pe
care o provoci consumatorului de tine începe să scadă, până ajunge la zero, ba
chiar, nu de puține ori, sub.
Inevitabil, asta se întâmplă de fiecare dată.
Analizând produsul „om”,
am constatat însă un paradox: este singurul bun în cazul căruia excepțiile fac
regula.
Omenirea, ca specie, a proliferat. De aici am putea trage
concluzia că omul are o utilitate marginală destul de mare și că este consumat
eficient. Nimic mai neadevărat. Sunt nenumărate exemplele în care
omul-consumator dă dovadă de stupizenie și totală lipsă de eficiență în
consumarea celorlalte produse, încât să elimin din start această supoziție.
Prin urmare, cum de ne-am înmulțit noi, ființe sociale
consumatoare de noi înșine, contrazicând astfel regula consumatorului și a
utilității marginale pe care acesta o resimte?
Prima excepție: dependența – consumatorul resimte utilitatea marginală scăzută a celui de lângă el, dar crede că nu poate trăi fără.
A doua excepție: complacerea – consumatorul devine blazat, mulțumindu-se
cu nimic de la omul pe care-l consumă. Uneori se bucură regăsind mici satisfacții de
moment în alte bunuri, de cele mai multe ori materiale.
A treia excepție: violul – consumatorul este obligat să „înghită”
un produs împotriva voinței sale. Dacă perioada de suferință este îndelungată,
poate ajunge la complacere sau dependență (vezi sindromul Stockholm ).
După cum vedeți, aceste trei excepții privesc problema din
partea consumatorului și de cele mai multe ori acesta trăiește, până aproape de
sfârșitul ei, o viață plină de neîmpliniri, regretându-și lipsa curajului sau
lenea de a-și fi schimbat mult mai devreme existența.
A patra excepție, insa, aparține produsului-om.
El are capacitatea de a-și analiza piața de desfacere, de a
lua rapid măsuri adaptative pentru a-și menține locul pe piață (daca vrea asta)
și de a-și elimina concurența. În consumul omului de către om încă este permis
monopolul. Surprinzându-și consumatorul cu câte o schimbare, produsul-om își
poate asigura o nouă utilitate marginală, câștigând astfel noi zone de interes.
Rebranding-ul poate ține de la etichetă până la compoziția chimică. Orice,
numai să-ți ții consumatorul interesat. Vrea chiloți? Vii cu 3 modele: cu
dantelă, comestibili sau deloc. Vrea maimuțăreli? Te faci “Mowgli feat. Bozo”, ca să îți arăți multilateralitatea. Și dacă
tot ești acolo, bagă și niște pisiceli, că nu strică niciodată. Vrea “Paris”? Ia-i lanterne și lanternuțe
colorate feeric sau citește-i o carte de George Sand sau cântă-i “come on, baby, light my fire”
(personajele Disney nu le-as prea recomanda…).
Eh, dacă aveți ceva cenușă prin mansardă, tre’ c-ați prins
ideea.
Desigur, uneori o dai in bară, dar aici intervine inteligența,
cu care să găsești strategia de marketing salvatoare. Să fii apa lui Bruce Lee,
pisica de cade mereu în picioare. Fii orice, numai ce-ai fost nu. Dacă te
încăpățânezi în consecvență, pierzi. Nici apa, cât de necesară ne este, n-a
reușit să se mențină lider dominant pe piață. Variază-te! Schimbarea e
binevenita, mai ales când vrei să te consume cineva și să-ți și simtă lipsa
după aceea. Dacă ești atent la nevoile consumatorului, n-ai cum să ratezi.
Trebuie, totuși, multă, multă voință și altruism. Fără astea, fără toată empatia
de care poți da dovadă, n-ai cum să reușești. Nu când ești produsul consumat.
N-ai cum. Te uită consumatorul, îl uiți și tu, și, când te pălește, așa, o
aducere-aminte, ajungi să te-ntrebi “Oare
cât dor mi-o duce…?”.
Răspunsu-i unul singur: “Atât
cât meriți!”
Dar, dacă îți mediatizezi schimbarea, cine știe, s-ar putea
să îți găsești consumatorul cu care s-o pui de-un barter. ;)
