Vulturul zboară lin… sub el suntem noi, miscându-ne haotic într-o pseudo-organizare imbecilă. “Inteligenții” de noi căutăm într-una libertatea. De sine. Dar și limitele. Întregului. Vrem absolutul, dar să știm până unde se întinde. Ca să aflăm ce e dincolo de el. Și cum s-a format. Ca să știm cum va sfârși.
Suntem miliarde de sosii ale lui Dumnezeu. Proaste. Dar libere. (Fals!). Doar nevoia de “mai mult” ne mobilizează. În “ferme de libertate”, oamenii cresc oameni. Extensiv și intensiv. Cuceriții sunt ameliorați, “E-uri”-ificați, docilizați (perimetrul staulului îi împlinește). Totul pentru eficientizarea producției. Cuceritorii se înfruptă din recoltă. Au mai multă libertate. Efemeră, însă. “Culegi ce semeni” – o lecție pe care o vor învăța dureros.
Vulturul zboară, iar sub el: McDonald’s, Coca-Cola, JTI, CIA, NATO, FMI, Bilderberg, Vatican, petrol arab, heroină afgană, khmerii roșii, gaz sarin, carteluri, AK47, Cuba ’62, Hiroshima ’45, Tien An Men ’89, Vietnam ’59-’75, apartheid, KKK, 9-11, Jack Ruby și mulți “Kevin Carter”-i.
Dar și: “Aleea tornadelor”, Krakatau, Pinatubo ‘91, Tangshan ’76, Katrina ‘05, incendii de pădure sau valuri ucigașe – “Nature’s way of saying LOL”.
Miliarde de falși Dumnezei admirăm vulturul în zborul lui și îi invidiem libertatea. Însă, privind cerul, puțini mai conștientizăm pământul. Din care bem și ne hrănim, cuceriți și cuceritori deopotrivă. Din care scoatem fier pentru tancuri, aur pentru cip-uri, petrol pentru plastic, lemn pentru chibrituri, sau nisip pentru sticlă.
Degeaba am inventat lupa care marește. Cu care ardem furnici. Iar furnicile ne dau clasă la organizare socială.
