"El/Ea: K-1"

„M-am surprins gândindu-mă la tine. Până nu demult îmi ocupai mintea în fiecare clipă. Fiecare gest sau gând al meu era trecut prin filtrul unui dialog cu tine. Demult mai și vorbeam, ne mai spuneam chestii… ce-i drept, unele lucruri le omiteam, știind că ne-ar răni, însă ne mai alintam cu gesturi drăgălașe... și-mi plăcea, chiar dacă nu era tot ce-mi doream. N-ai știut sau n-ai vrut să îmi dai... TOT. Dar era cald și frumos la tine, acolo...

Apoi m-ai șters. Definitiv. N-am mai primit melodii frumoase care să-mi însenineze diminețile, nici mesaje  drăgălașe de noapte bună și somn pufos. Și de multe ori mi-am mușcat mâinile să nu te sun, deși aveam nevoie să te aud, pentru mine înca erai un loc... stabil. Am fost iubiți și-mi ramasesei cel mai bun prieten. Dar m-ai șters... Și te înțeleg, oarecum...

Am început să-mi preocup mintea cu alte lucruri. Încet-încet, am descoperit locuri noi cu frumuseți și caldură primitoare, unde m-am dezvățat de tine. Și-am reînvățat să iubesc, puțin câte puțin...

Tu o să rămâi o amintire. Tot mai ștearsă... Te mai activeaza din când în când o melodie „a noastra”... și atunci ȘTIU că te-am iubit!

Dar gata, s-a terminat... Încă două-trei ședințe și o să te uit definitiv. Atunci o să fiu liber. Doctorul are dreptate, tu nu trebuie să exiști. Și neurolepticele par să-și facă treaba! Interacționez tot mai des cu lumea reală, fară să-mi fii tu în minte. Mă bucur SINGUR de soare și natură, iar tu... nu! Hehehehe, sic! Și nici nu mai vorbesc cu tine atât de mult! Vezi? Deja te-am uitat! Nici nu știu cine esti, te amesteci și te contopești cu celelalte personalități! Anonimatul te va înghiți! Și banalitatea va fi noua ta trăsătură definitorie! Asta meriți, după tot ce mi-ai făcut! Nenorocita dracu’! Și când mă gândesc că fără mine tu nu exiști! Curvă proastă, ce ești! Curvo, eu te-am făcut, eu te omor! Mooooooori!!!!!!!!!!!!!”

L-au găsit într-un colț al camerei plină de sânge. Era dezbrăcat complet. Se arsese cu țigara pe piept, probabil vrând  sa-i desumfle sanii falsi. Cu o cravașă îi/își lăsase urme adânci în carnea de pe coapse, de la o ultimă partidă de călăreală. Sau, cine știe...? Oricum... Nu mai avea niciun deget la mâna stângă. El era dreptaci și i-a fost mai ușor să mâniuască foarfecele de grădină cu care a mutilat-o pe „ea”... Probabil a vrut să-i taie doar inelarul, dar l-a luat valul. Și n-ar fi murit, dacă nu i-ar fi scos ochii. A vrut să o împiedice de la a mai privi pe altcineva cum îl privise pe el. S-a orbit orbind-o, și n-a vazut scaunul de care s-a împiedicat, a căzut și s-a lovit cu tâmpla de calorifer. 

Fuseseră atât de fericiți împreună... Oare a apucat să-și ceară iertare?