Tu ce te faci, dacă azi e ultimul tău „mâine”...?

„În titlu, „ce” este nume predicativ.” (...iar in motto, subiect!)

Un fir de iarbă, dacă l-ai întreba, ar ști să-ți spună că, cel mai probabil, îl va paște o ierbivoră flămândă. Cu toate astea, el nu se oprește din fotosintetizat. Ierbivora în cauză, la fel, știe c-o să fie hrană pentru alte mamifere cu dentiția dezvoltată spre a sfâșia carnea de pe oase. Dar ea rumegă fire de iarbă... Carnivorele mâncătoare de mâncătoare de iarbă știu că într-o zi vor ajunge hrana necrofagelor și a viermilor, dar asta nu le oprește să vâneze în continuare și să se lupte pentru teritoriu și perpetuarea genelor celor mai puternice. Iar viermii sunt conștienți că, după ce se vor fi înfruptat pe cinste din hoituri, va fi inevitabil și rândul lor să îngrașe pământul...

...din care va răsări un fir de iarbă.

Prin fiecare om a trecut până acum cel puțin o moleculă de apă care, cu 65 de milioane de ani în urmă, făcea parte din organismul unui dinozaur. „Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, totul se transformă”.

Viețuitoarele știu despre moarte. Și totuși, par surprinse când apare. Parcă ar vrea să spună „Nu azi! De ce azi? Credeam că abia mâine... De ce acum?!?” Și își mobilizează imediat toate resursele de energie ca să scape din iminentul pericol al transformării, să amâne momentul când vor suferi brutalul proces de reorganizare a materiei. Luptă aprig pentru conservarea formei actuale, chiar dacă informația despre sine nu se pierde, ci se transmite mai departe sub formă de energie.

Există un „circuit al apei în natură”, e normal să existe și un „circuit al energiei în Univers”, nu?

Și totuși, noi, oamenii, am inventat umbrela cu care să ne apărăm de ploaie...

...și cavourile din ciment și piatră care să ne împiedice întoarcerea în Fluxul continuu de energie, asigurându-ne astfel o (falsă) eternitate în această formă.

...și mumificarea sau transformarea în cenușă (pentru același scop, dar mult mai eficiente).

Oare câtă informație nu s-a mai transmis și s-a pierdut în milioane de mici ne-oaze artificiale uscate de energie?

Cum ar fi arătat lumea, dacă bazine uriașe de energie nu ar fi fost asanate și lăsate să se usuce, iar toată informația dintr-un Jimi, Syd, John Lennon, Morrison, King Jr. sau Marley s-ar fi reîntors natural în Flux...?

Azi, câte o moleculă de apă din ei s-ar regăsi în fiecare dintre noi...