Să fiu eu oare timpul tău?
Iar eu trecând, tu să înveți
Că-n viață nu-i nimic mai rău
Decât să-ți tot ridici pereți?
Să fiu eu soare? Luminându-ți
Nopți imense de pustiu
Să poti vedea și înțelege
Culorile din tot ce-i viu?
Să fiu eu oare tu, și-n tine
Să te încrezi, să te arunci
Cu ochii-nchiși în nebunia-ți
Liberatoare din porunci?
Mă-ntreb... Și mă visez în tot
Ce te compune, strop cu strop.
Esență-aș vrea să fiu, de tine...
Dar viața pare-a-avea alt scop.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu