Povestea mea cu o regină

„Şi, totuşi, dincolo de-acest prăpăd,
Tu ce mai faci, motiv al vieții mele?"
                                  (A. Păunescu)

Erai albă

Când, ostentativ,

Îmi arătai că nu-ți mai pasă.

Și cât aș vrea să îmi mai amintesc 

Ce culoare-surpriză erai

Când te-am atins ultima oară!...

Erai roșie

Când, dezamăgindu-te,

Te-am dez-atins.

Și eu mă bucuram că încep sa uit

Toate culorile care fusesei

Înainte să te-ating ultima oară!...

Erai albastră

Când, curajoasă,

Te aruncai printre nori.

Și eu călăream triumfal negrul,

Cucerind orizonturi,

Dar, mai ales, singurătăți.

Doi învingători!... 

Acum esti verde,

Fragedă, 

Ai oceane la picioare.

Si eu sunt incolor,

Insipid și inodor, 

Ca atunci, după ce te-am atins ultima oară.