miercuri, 23 martie 2011

1009 2009 29

An plin de aniversări, 2009-le ăsta…
În ianuarie, E.A. Poe ar fi împlinit 200 de ani… La fel și Darwin. Doar că el s-a născut în februarie. Și Marley își rotunjește vârsta (pt mulți el n-a murit!) și i-am organizat o petrecere de ziua lui, cu cântec și balans. În iunie s-a sărbătorit și EL NEGRO… 10 ani împliniți!!! Prilej de revedere și re-cântare împreună cu oameni care au făcut parte din trupă. Ne-am readus în minte momente plăcute și am râs… Am râs și de momentele mai putin plăcute, dar pe care le-am privit acum ca întâmplări hazlii. Până la urmă, toate astea ne-au influențat în devenirea noastră artistică și umană. Ca și anii de liceu. Nici nu știu când a trecut timpul. Parcă ieri cumpăram scutiri ștampilate și inventam boli (viroze respiratorii la greu…) ca să mai motivez din sutele de absențe dintr-a 12-a… Până nu m-am tuns, diriga nu m-a mai primit la orele de filosofie… Acum ne-am îmbrățișat. Și mi-a spus că e mândră de mine, pentru că mi-am urmat visul și fac ceea ce-mi place. Ne-am revăzut zilele trecute, după 10 ani. Profesori și colegi de clasă din liceu. Primii, puțin îmbătrâniți. Ultimii, mult maturizați. Parcă n-au mai existat “bisericuțele” alea… toți vorbeam împreună și ne bucuram să ne revedem. Aveam de împărtășit 10 ani de experiențe și eram totodată dornici să aflăm și despre ceilalți, ce-au făcut, ce-au văzut pe unde i-a purtat viața… A fost… caldă revederea.
Dar, ca și “aniversarul” din iunie cu EL NEGRO, întâlnirea cu colegii din liceu vine ca un moment de “tras sufletul”, nicidecum punct de cotitură. Cariera și viața ne sunt încă la început. Este, dacă vreți, ca o primă pauză de publicitate când te uiți la un film. Și ai timp acum să îți aduci lângă tine sucul și un sandwich… ți se făcuse foame în timpul primei părți, dar nu puteai să pleci din fața ecranului, pierdeai scene importante! Acum, filmul poate continua! Peste 10 ani, o noua “pauză publicitară” când, poate, o să avem nevoie să mergem la baie (lumina este deja aprinsă). Până atunci, vă mulțumesc tuturor, profesori și foști colegi deopotrivă, pentru că v-ați jucat rolul în filmul meu! Un pic din voi se regăsește în mine, cel de acum. Vă mulțumesc!
Aștept revederea și re-cântatul împreună!
Să creșteți frumoși!
NoROCK!!!

(publicat pe www.elnegro.ro)

Un comentariu:

  1. Mariana (Targoviste)23 aprilie 2012 la 17:41

    Pentru mine "pauzele" filmului vietii sunt concertele voastre, care mereu au avut darul de a ma face sa insir o lista cu ce s-a mai intamplat intre timp si eventual sa fac "curatenie" la mine in viata/suflet (VV/TV indeplineste functia de catalizator pentru decizii pe care ar fi trebuit sa le iau). Poate pentru ca aproape toate lucrurile bune care mi s-au intamplat si toate persoanele pe care le-am cunoscut in ultimii 15 ani au avut legatura cu muzica voastra. Asa ca astept urmatoarea "pauza"... Deci, pe cand lansarea albumului? (Inainte sau dupa concertul din 19 mai de la Arenele Romane?) Pana atunci... asfalt uscat! (Ai reparat Intruderul?)
    De ce nu mai scrii pe aici?

    RăspundețiȘtergere