5/6, 7/7, 1/1, … “…sh-o kashketutza, uai!”

5 orașe în 6 zile… “And we rocked ‘em all!” Duminică ne-am simțit ciudat… mergeam acasă, nu la probe de sunet și concert. “Alunecos” drog e drumul lung!…

7 nopți, una mai albă ca alta! Înspre Cluj, de data asta, nu ne-am mai oprit la Miercurea Sibiului… Am prins două răsărituri la “Stuf”, pe plaja din “Janis”… “Niște Domni” ne-au făcut să ne simțim ca acasă, la Brașov… La Iași ni s-a deschis “Poarta” și-am intrat, cu cântec înainte! Botoșaniul ne-a dres cu țuică fiartă cu mult piper, iar Pașcaniul ne-a oferit cel mai spriț de Jidvei și “mâncari pentru tătii mofturili”. Și peste toate - oamenii, mulți întâlniți pentru prima oara, care ne-au molipsit cu bucuria lor de a ne descoperi!

1 om însă este cel mai important pentru mine. Și a venit la concertul din Brașov. Prima dată în zece ani când mă vede “la lucru” și îmi admiră “munca” pentru care el m-a format! Știu acum că nu-l dezamăgesc! “Ailoviu, Gix!”

…Incredibil câte amintiri poți aduna într-un timp atât de scurt. Iar când se amestecă printre cele vechi, devin și mai calde. O porțiune de drum stricat în care ne rupem mașinile, un oraș întortocheat din care nu știm să mai ieșim, un apus pe care aparatul foto nu-l poate cuprinde, o glumă care devine leitmotivul turneului, o fată... 2… 3… 4… o alta la care te gândești by default, pentru că a fost un loc minunat... o cameră primitoare sau un recepționer morocănos, o prăjitură făcută în casă, doar pentru noi, un banc spus de un tip haios, mahmureala continuă, combinată cu răceală și gripă, un compliment sincer, dar care o să fie atributul multor lucruri de-acum încolo, un dulce dor de ce avem acasă, sau dimpotrivă, o tristețe că ne întoarcem la “ale noastre”…

Mi-e greu să fac un clasament al amintirilor. Unele sunt intime și au conexiuni interioare doar de mine știute (“Pilgrim” e un liant plăcut între momente și stări), altele sunt “la vedere”, sau mai degrabă “la purtator”! Casca militară pe care am primit-o cadou la Pașcani o să întregească ansamblul om-motor în lunile toride care se anunță! Abia aștept să mai adun amintiri! Poate o să vi le povestesc direct… sau prin două note… sau printr-un zâmbet melalcoolic la început de “Wish You Were Here”… ;)